Activităti de diseminare

Erasmus+ (Special Teachers for Special Needs)

Abordări inovative în învățare

Prof. itinerant și de sprijin Grigoriu Alina-Ștefana

Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă „Alexandru Roșca” Piatra Neamț

În cadrul mobilității de formare „Innovative Approaches to Teaching” din proiectul „Special Teachers for Special Needs” 2019-1-RO01-KA101-061989 ERASMUS+, International Training Center din Praga, Republica Cehă, a furnizat o experiență de formare deosebit de atractivă, centrată pe schimbarea paradigmelor tradiționale despre procesul de învățământ privit ca relație unidirecțională între predare-învățare-evaluare.

În primul rând, abordările moderne propun o modificare a rolurilor de elev și profesor. Elevul devine actorul principal al propriei învățări, el trebuie să descopere cât mai autonom răspunsuri, soluții, elemente de conținut, prin muncă intelectuală activă, singur sau în grup. Profesorul va trebui să fie furnizorul oportunităților de învățare, deschizătorul de drumuri către descoperirile elevilor săi. Folosind o astfel de optică au fost îmbunătățite metode didactice vechi și dezvoltate unele noi:

Învățarea bazată pe investigare („inquiry based learning”): Profesorul lansează o întrebare provocatoare la care elevii caută răspunsuri. Aceștia vor cerceta subiectul folosind observația, internetul, interogarea colegilor, după care vor prezenta clasei rezultatele cercetărilor lor. În urma discuțiilor de grup moderate de profesor ei vor trage concluzii la cere vor reflecta și pe care le vor reține mai bine datorită implicării active în obținerea lor.

Învățarea bazată pe sarcini („task based learning”): Profesorul începe prin a oferi elevilor o sarcină de lucru pentru a cărei rezolvare ei vor trebui să folosească, împreună sau individual, un material pus la dispoziție și o serie de cunoștințe anterioare a căror utilizare o vor exersa. Abia la sfârșitul sarcinii profesorul le va oferi materialul „de predat”, din care elevii vor fi mai interesați să extragă informații pentru a descoperi dacă au rezolvat sau nu sarcina corect.

Învățarea hibridă („blended learning”): „Blended learning” este un termen umbrelă pentru abordările din educație care îmbină materialele și interacțiunea online cu metodele folosite fizic la clasă. În acest tip de învățare se încadrează metoda clasei răsturnate („flipped classroom”), în care iarăși apare o inversare a momentelor și modurilor în care se realizează învățarea – elevii primesc acasă lecții „predate” virtual, folosind aplicații online care stimulează capacitatea elevilor de a-și controla învățarea independentă a noi conținuturi, iar la școală profesorul doar clarifică unele aspecte neînțelese și exersează cunoștințele asimilate. Mutarea „temelor” la școală și a „predării” acasă investește elevul cu o responsabilitate sporită și poate crește motivația pentru învățare și dezvoltare.

Educația de la egal la egal („peer education”): Profesorul formează grupe/echipe cărora le oferă părți diferite de conținut care vor fi discutate întâi intragrup, apoi între grupuri, pentru descoperirea sensului global al materialului didactic. Explicațiile și raționamentele dezvoltate între egali, între elevi asemănători, vor fi receptate mai ușor, având limbaj și reprezentări accesibile, precum și un plus de originalitate care îi ajută pe elevi să se definească mai bine unii în ochii altora.

Învățarea metacognitivă („metacognition”): Metacogniția nu este un concept nou, dar utilizarea ei la clasă este încă prea puțin răspândită. În loc ca profesorul să urmărească singur modul în care elevii gândesc și învață, elevii sunt inițiați în descoperirea propriilor lor parcursuri sinuoase în dobândirea de noi cunoștințe și abilități. Elevul va trebui să beneficieze de experiențe care să îi faciliteze aplecarea asupra procesului său de învățare, va fi ajutat să își vizualizeze procesele cognitive și să își depășească blocajele în înțelegere.

În al doilea rând, pe lângă dezvoltarea de noi metode, abordările inovative în educație implică și inserarea permanentă în procesul educativ a materialelor didactice digitale interactive și/sau „gamificate”. Copiii zilelor noastre sunt atât de atrași de calculatoare și de jocuri încât folosirea lor ca mijloace educative de succes nu trebuie neglijată. O serie de instrumente foarte bune de creare a acestui tip de materiale didactice sunt:

InsertLearning (insertlearning.com): Aplicația funcționează pe Google Chrome, este gratuită și inserează pe pagini web informative (de exemplu pagini de pe Wikipedia) sarcini de lucru, înregistrări audio și/sau video cu explicații, întrebări cu răspuns deschis sau variante de răspuns, notițe, spații de discuții între colegi și profesor. Este o aplicație foarte utilă pentru metoda „flipped classroom”.

StoryJumper (storyjumper.com): Această aplicație creează cărți online gratuite în care elevii și profesorul pot redacta povești, pot rezuma conținuturi, pot sistematiza idei și noțiuni, folosind o grafică atractivă și ilustrații ce pot fi personalizate în grad suficient de ridicat pentru a capta interesul elevilor de clase primare și nu numai.

Plickers (plickers.com): Evaluarea formativă capătă o nouă dimensiune folosind aplicația Plickers, care are două importante valențe pozitive. Una dintre ele este că atunci când creem in aplicație un chestionar de evaluare putem atașa la fiecare întrebare poze sau videoclipuri care, studiate cu atenție, pot ajuta elevul să descopere singur care e răspunsul corect, iar celălalt avantaj al acestei aplicații este că elevii pot da în clasă răspunsuri simultan, ridicând anumite cartonașe astfel realizate încât răspunsurile date să nu fie descifrabile de către colegi. Profesorul scanează folosind aplicația de pe telefon răspunsurile de pe cartonașele ridicate și este singurul care se află în posesia tuturor răspunsurilor, fapt care permite și elevilor cu tulburări emoționale să răspundă mai ușor.

Kahoot (kahoot.com): Kahoot este o altă aplicație în care se pot realiza și aplica „quiz”-uri (teste rapide, de obicei competitive) cu variante de răspuns, diferența de bază constând în faptul că în acest caz gamificarea este mai pregnantă, răspunsurile sunt contracronometru, fiecare „jucător” câștigă puncte și „badge”-uri (insigne) care oferă puncte suplimentare pentru viteză, răspunsuri corecte consecutive, rezolvarea unor întrebări cu grad sporit de dificultate dedus din procentul de răspunsuri greșite înregistrate de-a lungul timpului la acele întrebări. Jucătorii sunt antrenați în competiție, pot vedea scorurile celorlalți, răspund de pe dispozitivele proprii conectate la jocul propus chiar dacă se află fizic în aceeași încăpere sau fiecare dintre ei acasă.

ClassDojo (teach.classdojo.com): ClassDojo creează o clasă virtuală în care fiecare elev are un avatar amuzant de care trebuie să aibă grijă. Avatarurile vor primi puncte din partea profesorului pentru recompensarea comportamentelor dezirabile, pe categorii precum

întrajutorarea, realizarea temelor, participarea, perseverența, lucrul în echipă, munca asiduă sau alte categorii inventate de profesorul care utilizează acest instrument. De asemenea, părinții pot fi adăugați în clasă pentru a urmări evoluția copiilor lor.

Un exemplu extraordinar de aplicare a multor metode și mijloace didactice noi este crearea și utilizarea jocurilor de tip „Escape Classroom”. Profesorul dezvoltă un itinerariu complex sub formă de joc cu indicii, în care fiecare dezlegare a unui „mister” duce la descoperirea altuia neelucidat. Cerințele pe care elevul le primește se leagă de conținuturile învățării, dar diversitatea formelor sub care primește întrebările (ex. QR reader, bilețele, piese disparate, „pergamente”, proiecții video) și sub care descoperă răspunsurile (ex. folosind gândirea inversă, identificarea patternurilor, gândirea laterală) fac din „Escape Classroom” o experiență de învățare costisitoare ca timp de pregătire, dar foarte solicitată și apreciată de elevi de toate nivelurile de învățământ.

În concluzie, aplicând metode și folosind mijloace inovative în educație putem deveni contemporani cu elevii noștri, îi putem cunoaște mai bine și ne putem plia corect demersul educativ pe pasiunile, interesle și abilitățile lor. Reușita actului educativ va fi deplină atunci când elevii vor fi motivați, iar motivația va veni din implicarea pe care le-o facilităm la fiecare activitate didactică.

ERASMUS + MANAGEMENTUL STRESULUI ÎN ŞCOLI

Înv. ed. Doru Oana

Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă “Alexandru Roşca” Piatra-Neamţ

Trăim cu toţii o perioadă plină de incertitudini şi de schimbare în contextul pandemiei ceea ce determină un nivel ridicat de stres în vieţile noastre. În perioada 24-28 august 2020, împreună cu colegele mele, Cristina Pal (psiholog), MăzărianuLiliana (profesor de sprijin), am participat la mobilitatea Erasmus+ Stress Management in Schools oferită de Life Long Learning Center OLOKLIROSI, prin atenta organizare a Amaliei Niniraki.

Conţinutul prezentului material reprezintă responsabilitatea exclusivă a autorilor, iar Agenţia Naţională şi Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care va fi folosit conţinutul informaţiei.

Cursul s-a axat pe ideea principală că stresul e un răspuns emoţional şi fizic la situaţii externe în faţa cărora simţim că nu putem face faţă în acel moment, că acesta e răspunsul nostru firesc pentru a trece de obstacole şi că devine problematic atunci când este prea intens sau durează de prea mult timp. Prima zi de curs, susţinută de formatorul Konstantinos Flouris, a adus în atenţia noastră importanţa abilităţilor de comunicare (Active Listening) şi a inteligenţei emoţionale în crearea unui climat pozitiv, prietenos în clasă.

Următoarele activităţi au pus accentul pe identificarea practică a răspunsurilor sănătoase/ nesănatoase la stresul resimţit, pe promovarea unor strategii de self-care accesibile cadrelor didactice care lucrează cu elevi cu CES.

A venit momentul să regândim relaţia pe care o avem cu stresul deoarece modul în care ne raportăm la acesta ne influenţează viaţa pozitiv sau negativ. Cum ne ajută stresul? Apărut ca răspuns evolutiv în strategia noastră de supravieţuire, acesta declanşează în corpul nostru un plus de energie. Stresul devine dăunător atunci când se declanşează răspunsul “luptă sau fugi”, dar nu avem posibilitatea efectivă de a lua aceste măsuri.

Iată câteva modalităţi care cresc rezilienţa la stres ce ţin de cadrul didactic ca şi persoană individuală, respectiv o serie de recomandări la îndemâna oricui:

Conectează-te şi construieşte propria reţea de suport;

Evită tendinţa de a vedea crizele ca pe nişte provocări insurmontabile;

Acceptă că schimbarea e o parte naturală a vieţii;

Stabileşte scopuri realiste şi actionează cu paşi mici spre a le atinge;

Ia măsuri care te ajută să faci faţă provocărilor;

Caută oportunităţi de autodescoperire;

Cultivă o atitudine de încredere în propriile abilităţi;

Priveşte ceea ce se întâmplă în perspectivă şi în context;

Menţine o perspectivă optimistă asupra vieţii;

Ai grijă de tine.

Cadrele didactice se confruntă cu situaţii ce provoacă stres atunci când cerinţele de la locul de muncă le depăşesc abilităţile, cer un volum de muncă mai mare decât poate o singură persoană la clasă etc. Alte surse de stres pot fi nesiguranţa locului de muncă, sentimentul că nu eşti apreciat, remuneraţie mică în comparaţie cu nevoile sau cu alte categorii de salariaţi.

Managementul stresului în şcoli ţine şi de cultura organizaţională a acesteia, de felul în care se iau deciziile care afectează activitatea, de utilizarea echitabilă a resurselor, de comunicarea eficientă şi transparentă în interiorul instituţiei, de genul de cooperare promovată între colegi, de finanţarea sau popularizarea diferitelor cursuri de perfecţionare profesională.

Recomandări practice pentru a face faţă stresului la locul de muncă sunt: încercaţi să fiţi pe deplin conştienţi de ceea ce faceţi în timp ce faceţi acel lucru, să rezolvaţi sarcinile de lucru pe rând, de câte ori vă surprindeţi într-o stare de grabă opriţi-vă un minut pentru a fi mai atenţi la ce este în jur, scrieţi în fiecare zi un lucru cât de mic pentru care sunteţi recunoscători, mulţumiţi-i unui coleg care v-a ajutat, alegeţi o provocare profesională care să vă motiveze, căutaţi cel puţin o ocazie în care aţi învăţat ceva nou de la unul din elevi.

Şi nu în ultimul rând, să acceptăm ceea ce nu putem schimba, că suntem suficient de buni şi că AICI şi ACUM ceea ce facem şi ceea ce spunem are impact asupra generaţiei viitoare.